Un pas in noua economie: Cum iti inveti copilul sa planifice banii

Pentru un popor in care banca este principala sursa de creditare, finantare si economisire, educatia financiara este extrem de necesara. Despre necesitatea introducerii educatiei de acest gen la copii, inca din scoala generala, se vorbeste des. Insa, este posibil? Sunt copiii receptivi la acest gen de informatii? Citeste povestea unui proiect de responsabilitate sociala nascut din experienta personala plus cartile lui Robert Kiyosaki si crescut cu speranta ca se va extinde la nivel national.

Academia Bunastarii este un proiect de responsabilitate sociala – educatie financiara si antreprenoriala pentru copiii cu varsta intre 9 si 14 ani, lansat de brokerul de asigurari Elire. Partea teoretica a trainingurilor este sustinuta de Dorel Lacatus, directorul general al Elire si jocurile si activitatile creative de doi voluntari, Ramona Andrei si Andi Beldianu.

Intr-un interviu acordat Wall-Street.ro, Dorel Lacatus (foto) povesteste cum s-a nascut acest proiect. La finalul anului 2009, la o conferinta nationala a Institutului de Asigurari si Pensii (unde este si lector), a fost invitat sa sustina o prezentare pe o tema care sa aiba legatura cu educatia financiara si cu zona de pensii si asigurari.

“Nu am emotii sa vorbesc in public, insa trebuia sa gasesc o tema care sa captiveze cateva sute de oameni din domeniu. Ma gandeam de mult la acest subiect si intr-o dimineata m-am trezit la 5 si am notat toate ideile pe care le aveam despre educatia financiara in scoli. Acest subiect lucra de mult in mine, din cauza unor carti de Robert Kiyosaki, unde am citit despre lipsa de pregatire a copiilor pentru viata financiara. Ulterior mi-am dat seama cat de mult m-a influentat cartea, atat in idee cat si in numele proiectului”, povesteste Lacatus.

In prezentare era inclusa si experienta personala – cu propriul copil, caruia a inceput sa ii plateasca un „salariu” de 5 lei pe saptamana (acum 8 ani).

„Am luat aceasta decizie cand mergeam cu fetita in parc si cerea tot felul de jucarii de foarte proasta calitate, dar scumpe. Asa ca i-am propus un salariu pentru ca mergea la gradinita. De banii aceia nu isi putea cumpara jucarii, asa ca s-a orientat spre leagane sau masinute, care erau gratis, pentru a strange banii”, isi aminteste Dorel Lacatus.

Ceva timp mai tarziu, copilul a primit si primul sau credit: pentru un casetofon cu CD, stransese o parte din bani si pentru restul a platit rate timp de un an.

Intre timp, salariul a fost indexat, insa copilul si-a dezvoltat simtul de economisire si acum strange cei 25 de lei primiti saptamanal pentru televizor, tableta, sau carti.

„Am ajuns la concluzia ca daca isi doresc ceva, copii pot face economii si inteleg ce inseamna planificarea”.

La momentul prezentarii, propunerea era ca educatia financiara sa fie introdusa in scoli. Intre timp, proiectul a demarat, insa planul maret ramane.

„Visam sa introducem in scoli aceasta educatia financiara. Ma gandeam chiar sa ma inscriu intr-un partid, sa vorbesc cu un om care are putere. Dar am decis sa fac acest proiect de responsabilitate sociala, sa schimb lucrurile din interior, de la mic la mare”, explica Lacatus.

Cum decurg cursurile

Astfel, in februarie 2010 a pornit primul curs. Cu experienta de trainer pentru adulti, directorul general al Elire a gandit un modul pentru copii, impartit in trei mari parti: stabilirea obiectivelor, timpul si bugetul de venituri si cheltuieli. In plus, erau inserate jocuri si activitati de grup. Modelul a fost realizat pe principiul coaching-ului: trainerul pune intrebari, “studentii” raspund.

Copiii invata sa isi stabileasca obiective, sa constate cat de important este timpul si sa construiasca un buget de venituri si cheltuieli, pentru a vedea cati bani intra si cati bani ies.

Experienta a fost duala insa, intrucat trainerul a avut multe lucruri de invatat de la copii.

“Imi amintesc de un baietel, care raspundea ca banii nu sunt importanti, cand ii intrebam acest lucru. Desi toti ceilalti copii il contraziceau, baiatul nu era de acord. Asa ca am insistat si am intrebat de ce are aceasta opinie. Raspunsul lui m-a marcat: “Banii nu sunt importanti pentru ca nu te ajuta sa respiri”. Am retinut aceasta fraza si o folosesc foarte des”, povesteste Lacatus.

Cursul se deruleaza la un interval de 2-3 luni, de cele mai multe ori la sediul Elire, cu 10-12 cursanti. Copii sunt adusi fie de colegi de la compania de brokeraj de asigurari, fie de profesori deschisi spre acest gen de educatie. Pana acum sunt patru serii instruite, urmatoarea fiind programata pentru 6 decembrie.

In experienta cu propriul copil, Dorel Lacatus a remarcat si ce impact fantastic au banii cash pentru copii.

“Recent, i-am dat fetitei toti banii acumulati pe mai mult timp si pentru prima data, a apelat la mine sa gasim impreuna ce sa faca cu acesti bani, pentru ca nu a vrut sa ii cheltuie pe toti. De obicei, Mara apeleaza la sotia mea (care este profesoara) pentru lucruri de cercetare, insa vad ca simte nevoia de educatie financiara”, explica Lacatus.

Mai mult, dupa ce a participat la modulul din Academia Bunastarii, Mara si-a privit altfel tatal, care este hotarat sa isi invete copilul spre zona aceasta de educatie si sa o implice in viata profesionala.

“Cred ca educatia financiara ne poate da posibilitatea, ca societate, sa traim altfel. Toata lumea spune ca numai consumul ne va ajuta sa iesim din criza, dar trebuie sa ramana o parte din bani si pentru economisire. Vad acest proiect inclus in scoli, in faza in care anumite persoane vor sa castige prin faptul ca se implica si ne ajuta. Si as vrea ca peste ceva timp sa vad zece companii sa copieze acest proiect – sa ia ideea si sa o aplice”, mai spune directorul general al Elire.

Ambitie, vointa si parteneri de nadejde

Pana acum, partea teoretica a cursurilor a fost sustinuta de Dorel Lacatus, dar are in plan sa pregateasca si alti oameni pentru aceasta activitate, pentru cand proiectul se va extinde. Pentru partea de jocuri si activitati de echipa, exista doi voluntari

„Partenerii mei sunt Ramona Andrei si Andi Beldianu, care au fondat anul trecut Trainovation, o companie de training, consultanta, coaching si dezvoltare personala. Ei contribuie prin sustinerea dinamicii de grup, prin tehnici de relationare, de constientizare de sine si de integrare in grup sau intr-o echipa sau cu jocuri si activitati creative care sustin tematica seminariilor. Copiii descopera astfel ca si in joaca pot sa se cunoasca mai bine, pot sa se sustina unii pe altii si pot sa-si manifeste si sa-si antreneze creativitatea”.

Lacatus mai spune ca ajutorul celor doi voluntari a fost nepretuit, mai ales ca a vazut cum abordeaza relatia cu copiii, cum ii implica.

De asemenea, un partener foarte important pentru Academia Bunastarii este si compania germana de asigurari Signal Iduna. „Ei ne sprijina cu materiale necesare in procesul de instruire, iar pentru copii acorda gratuit un card de asigurari de sanatate si accidente, valabil timp de un an”, explica trainerul.

Copiii instruiti in Academia Bunastarii lasa feedback-uri interesante. De la calificative foarte bune pe linie, inclusiv la mancare si pauze, pana la „vreau sa invat despre iubirea la 12-13 ani” sau „cum sa iti traiesti viata”, acestia surprind in gandire.

Un aspect care inca nu a fost bine pus la punct este cel al relationarii cu parintii, atat imediat dupa curs, cat si pe termen lung, pentru a masura schimbarile in comportamentul copiilor vizavi de bani.

“De asemenea, vrem sa tinem si modulele 2,3 si 4 pentru copiii care au participat la primul. Deocamdata, nu am pus in practica acest lucru. Cand am pornit proiectul nu ne-am gandit la toate aspectele care au aparut pe parcurs”, mai spune Lacatus.

Un alt plan pentru acest proiect este introducerea unor cursuri de educatie bursiera. Fiind interest de aceasta zona, Lacatus a participat la mai multe seminarii despre piata de capital si chiar a identificat cativa potentiali lectori pentru un viitor modul.

Pe langa aceste idei care apar tot timpul, proiectul maret ramane extinderea acestor cursuri la nivel national, in scoli. Oricat de utopic ar suna, in noua economie care se contureaza, generatiile care vin din urma au nevoie de o baza solida pentru viata financiar. wall-street

Ce a determinat succesul lui Steve Jobs, de altfel un copil realmente sarac ?!!

”Michelangelo al erei digitale”, cum a fost supranumit Steve Jobs, s-a nascut la 24 februarie 1955. Parintii lui naturali, Joanne Simpson si sirianul Abdulfattah Jandali, abia absolvisera facultatea, erau necasatoriti si intentionau, inca dinainte de nasterea micutului, sa-l de-a spre adoptie. Aproape au batut palma cu o familie de avocati, dar care s-au razgandit in ultima clipa, intrucat isi doreau o fetita. ”Asa ca parintii mei (Paul si Clara Jobs – n.r.), care se aflau pe lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii. «Sigur ca vrem sa il adoptam!», a fost raspunsul lor. Insa, initial, mama mea biologica a refuzat sa semneze actele de adoptie, pentru ca aflase ca nici viitorii mei parinti nu terminasera colegiul. Pana la urma, au convis-o, cand i-au promis ca eu voi merge la colegi”, dupa cum a povestit chiar Steve Jobs in 2005. Si-a respectat si iubit foarte mult parintii adoptivi, lucru care a contat atunci cand Steve a renuntat la facultate, dupa doar sase luni. ”Nu stiam ce vreau sa fac cu viata mea si nu stiam cum ma poate ajuta colegiul sa ma hotarasc”, a recunoscut co-fondatorul Apple. ”Si mai si cheltuiam toate economiile pe care parintii mei le facusera, de-a lungul vietii. Asa ca am renuntat, sperand ca totul va fi bine.

A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am inceput sa merg doar la orele care ma interesau. Nu aveam unde sa dorm, asa ca dormeam pe jos, in camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola ca sa am cu ce sa-mi cumpar de mancare si mergeam 11 kilometri pe jos, in fiecare duminica, ca sa iau o masa buna la templul budist Hare Krishna.” Dupa ce a renuntat la colegiu, infiinteaza, alaturi de Steve Wozniak si Ronald Wayne, compania Apple – actualmente un imperiu in valoare de 350 miliarde de dolari, dar care initial a functionat in garajul familiei Jobs.
Intr-un timp foarte scurt, au inceput sa se bucure de succes, pentru ca la opt ani de la aparitie Apple sa lanseze primul sau produs revolutionar: computerul Macintosh.

Ce putem sa concluzionam din aceasat poveste:
Steve Jobs a fost un copil iubitor, care a beneficiat de un fond de economisire realizat de parinti pentru el. El a apreciat foarte mult asta, si-a dat seama ca practic colegiul ii manca banii si ii inchidea perspectivele. Si-a rationalizat la maxim cheltuielile si cu ajutorul garajului familiei si cu banii care ii mai avea, a inceput o afacere, care l-a impins in lumea celor mai bogati oameni de pe planeta. Fara fondul economisit de famile, Steve nu ar fi existat astazi decat ca un personaj obisnuit lipsit de interes. Inca odata observ ca un fond economisit poate fi scanteia unui succes.

Divort si copii, implicatii

Asigurarea sprijinului financiar pentru copii

În ultimii ani, în Cipru şi în alte câteva ţări europene a crescut rata divorţurilor, ca urmare a relaxării restricţiilor legale. Admiţând eventualitatea că aceste cupluri au copii, de obicei bărbatul trebuie să plătească lunar o pensie de întreţinere a copilului timp de mai mulţi ani. În cazul decesului sau al invalidităţii permanente a tatălui, plata pensiei de întreţinere încetează automat, lăsând copilul fără sprijin. Astfel, o poliţă de asigurare de viaţă şi invaliditate poate fi cea mai bună soluţie pentru susţinerea financiară a copiilor în cazul apariţiei unei astfel de situaţii.